Mai intai, culorile.

Tamplele-mi zvacnesc. 1. Constinta nu te lasa nici sa te agati nici sa te resemnezi. Palmele-mi transpira si un bubuit imi canta in capul pieptului. Ce o fi? 2. O trompeta nu inceteaza sa cante nici daca sala este goala, pentru ca nu canta pentru public ci pentru propria liniste. Buzele imi erau uscate si simturile confuze. 3. Iubirea poate cuprinde o eternitate intr-o secunda, unic moment in care i se da mintii capacitatea sa constientizeze si sa traiasca acel mic infinit. Ochii mi se umezesc, dar nu de lacrimi. De o viata care pulseaza de dinauntru. 4. Cate stele sunt pe cer? Cate frunze are un copac? Cate ganduri ruleaza simultan intr-o minte tulburata? Cate momente? Cate secvente? Cate zambete? Cate nuante? Cate parfumuri? Cati oameni sunt intr-un singur om? Mi se pare ca aud soapte. Ma inec cu un fum albastru de praf. Aud un ceas care ticaie de la inceput. 5. Omul este doar o pagina rupta. Are insa inconstienta si ridicolul sa se peticeasca. Buricele degetelor imi sunt reci.



P.S. : i do not own the photo

Poza pe sina de tren

Un tren...

Si ar mai fi trecut unul daca as fi asteptat.

Dar gara e goala si nu mai vreau sa astept...

P.S. : i do not own the photo

Ma duc mereu pe hol, dar holul este gol...

Si abia dupa ce simti ca totul scartaie si rugineste, abia dupa ce realizezi ca te-ai zbatut ca un animal salbatic in cusca, abia dupa ce ai dat totul si inca putin, abia dupa ce te-a durut schimbarea... abia atunci vei stii ca nu regreti ce ai oferit, nu regreti ca te-ai luptat si cu tine si cu el, cu amandoi, regreti ca nu mai poti salva nimic.

P.S. : i do not own the photo

Nu sterge

Moartea este neasteptata si rece. E incerta si tacuta. E o aluzie la disparitie, o dilema, o umbra... Si impactul primar pe care il are asupra celor ce privesc de pe margine este soc si confuzie. Durerea nu este prima. Si timpul deci nu o vindeca. Timpul te mobilizeaza sa ii intelegi conceptul, sa ii realizezi consecintele, sa iti inradacinezi suferinta si sa o controlezi. Timpul nu sterge, nu uita, nu trece cu vederea. Timpul te indreapta catre al doilea nivel al impactului. Constientizare si agonie. Incepi sa te lovesti de amintiri care iti sunt activate de simturi. Incepi sa scotocesti printre fotografii. Incepi sa regreti ce nu i-ai spus si totusi ar fi trebuit sa auda. Incepi sa te intrebi " cum ar fi fost daca? ". Incepi sa cauti raspunsuri. Te apasa. Sfarsesti in dus, cu ochii plansi, cu un amalgam de sentimente haotice, cu ganduri si intrebari ce nu vor fi niciodata elucidate, cu o durere in piept pe care alta data o credeai o fabulatie din carti, cu urechile vajaind... Si te ridici, si apa curge siroaie, si aburul se imprastie... si cand realizezi ca ceea ce simti nu se va opri niciodata, indiferent ca astepti, acolo, in dus, abia atunci stii ca vei trai toata viata cu urme ale unor bucati sfasiate cu brutalitate din fiinta ta, cu aceiasi presiune in capul pieptului, pe care pana acum nu ti-o explicai, cu aceleasi ganduri triste si amintiri grele, care vor reveni mereu asupra ta, in curbe de intensitate. Timpul nu sterge... nu uita...

P.S. : i do not own the photo

Praf de stele

Si inveti apoi ca viata e doar o pulbere intr-un vant imbibat de cenusa. Si scrasnesti din dinti pentru ca nu poti sa plangi. Ai lacrimile uscate in colturile ochilor pierduti. Si privesti cum tot ce ai iubit, iubesti si vei iubi s-a pierdut in praf. Si nu mai conteaza nimic. Tot ce iti doresti e sa mai mangai o data parul, sa mai privesti lumina ochilor, sa mai vezi o data chipurile, sa mai auzi o data vocile. Si ramai singur, ramai o amintire, la fel ca toti cei morti. In final, si tu esti doar o pulbere in vant.

P.S. : i do not own the photo

Insigna

~Traim intr-o lume obsedata. O lume in care nimeni nu mai gandeste inainte sa vorbeasca. O lume in care nimeni nu-si asuma consecintele faptelor sale, in care nu e responsabil pentru greselile pe care le face. O lume in care prostii au pretentii. Si ramai socat de penibilul in care se pun singuri, dar totodata sfarsesti prin a fi umilit. Si te intrebi daca sa fii tu schimbarea pe care o vrei la ceilalti. Te intrebi daca mai conteaza. Te intrebi cand si daca o sa se termine vreodata fuga asta nebuna dupa atentie. Te intrebi cum de altii gadila ego-ul unor dezaxati in loc sa se revolte. Te intrebi cum de prostii sunt convinsi de ei insisi, de " calitatea " lor intelectuala si sociala. Si ajungi sa plangi intr-un colt pentru ca ti-e prea frica sa-ti mai folosesti libertatea de opinie...~

 P.S. : i do not own the photo