duminică, 1 iunie 2014

Secunde


Am inteles ca uneori e necesar sa fi introvertit, dar sa stii cand sa te expui. Am inteles ca sentimentele sunt cele care te imping spre perfect, cele care reactioneaza pentru tine, cele care te schimba, te transforma intr-o fiinta putin vulnerabila, dar in acelasi timp puternica. Am inteles ca e nevoie de incoerenta unei intimitati contradictorii ca sa-ti manifesti refuzul sau acceptul de a face parte dintr-o lume deschisa subiectivitatii, de a integra lumea siesi, de a te cunoaste in totalitate pentru a stii ce este relevant, si nu de a fi manipulat spre o pierdere a indentitatii, spre o autoritate care sa supervizeze existenta ta.
Am inteles ca trebuie sa stii cand se incheie o etapa din viata ta. Sa stii sa spui stop cand este nevoie, sa stii si sa vrei sa faci o schimbare, sa treci la pagina urmatoare, sa pornesti o intorsatura de situatii prielnica pentru fiinta ta. Daca te incapatanezi sa ramai mai mult decat e necesar, pierzi bucuria de a trai si sensul vietii.
Am inteles in sfarsit ca a-ti fi frica de dragoste inseamna a-ti fi frica de viata, iar cand iti este frica de viata esti pe trei sferturi mort, esti o papusa manuita de undeva din spate, bazata numai pe principii prestabilite, pe frica de a nu face niste greseli pe care societatea le impune ca fiind greseli, tocmai prin prisma prejudecatilor si a sabloanelor gata desenate, ce, in mintea evolutiva a unor masinarii cu cheita, sunt si cele corecte.
Privisem viata ca pe o indelunga lectie de umilinta. Mi se parea ca tocmai caracterul meu diferit ma exclude automat din randul unei lumi, cu care desi ma luptam, incercam sa ma integrez, in loc sa integrez pe ceilalti in fiinta mea. O percepeam ca fiind o enigma ce trebuie dezlegata, o analiza constanta, un studiu de pe urma caruia iti procuri resursele de reactie, o opera pe care trebuie sa o critici si sa o examinezi continuu pentru a o putea intelege, un pret pe care trebuie sa-l platesti, in loc sa vad adevarul, sa o simt ca pe o realitate ce trebuie traita.
Am inteles cat de important este sa-ti canalizezi dorintele si conceptele spre o destinatie superioara conditiei tale, pentru ca numai atunci vei fi motivat sa te autodepasesti, sa te autocontrolezi.
Am inteles ca ce e usor te impiedica sa te ridici, pentru ca nu conteaza cate probleme ai rezolvat daca din ele nu poti sustrage experiente pe baza carora sa cresti.
Am inteles ca uneori sa rezolvi o problema nu te face mai castigat decat in cazul in care ai fi infruntat-o, ba dimpotriva.
Am inteles ca viata pe care o alesesem, desi realista, era destul de trista, nu schimbasem cu nimic conditia initiala, nu incercasem sa trec peste trecut, il lasam sa ma traga inapoi, in loc sa-l folosesc pentru a ma deplasa inainte.
Am inteles ca miza mea era destul de joasa, ca ma complaceam intr-o lume aparent simpla, lasam lucrurile sa treaca pe langa mine si sa mi-o ia inainte. Am inteles ca e nevoie de dinamism. De el.


P.S. : i do not own the photo

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu